Construcţia Instituţională a SUBM

1. identitatea culturală
2. o bază economică şi socială necesară susţinerii dezvoltării zonei
3. o formă de putere privind luarea deciziilor (Luc van den Brande, 1993). 

•  Care sunt principiile şi elementele definitorii ale cooperarii între mai multe jurisdicţii?
•  Care sunt „formatele” instituţionale în care cooperarea se poate naşte şi dezvolta?
•  Care sunt acţiunile pe care administraţia locală şi centrală vor trebui să le întreprindă?

Institute for Housing and Urban Development Studies Romania S.R.L. (IHS Romania), în calitate de asociat cu INCD Urbanproiect are obligaţia să realizeze studiul “ SISTEMUL URBAN BAIA MARE”. In concordanţă cu condiţiile contractului, în cadrul volumului „A”, IHS Romania S.R.L. va prezenta formele de cooperare între unităţi administrativ teritoriale de tip asociativ şi economic precum şi forme de management a PATZ în condiţiile legislaţiei din Romania (Construcţie instituţională a SUBM).

In conformitate cu practicile internaţionale şi cu Iegislaţia din Romania, în consultare şi coordonare cu reprezentaţi ai primăriilor participante în cadrul regiunii Metropolitane Baia Mare, IHS Romania srl va identifica politicile locale, planurile şi instrumentele existente la nivel local şi naţional privind problematica studiului şi va analiza

• Posibilităţile de instituţionale de organizare a acestui teritoriu
• Capacitatea administraţiilor locale de a identifica, întocmi şi realiza pachete de programe şi proiecte necesare dezvoltării zonei metropolitane.

 Condiţii de elaborare

Studiul s-a realizat în conformitate cu practica internaţională, referitoare la managementul şi planificarea metropolitană şi intercomunală, exemple folosite de Institute for Housing and Urban Develoment Studies din Rotterdam şi din România în cadrul programelor internaţionale/naţionale de perfecţionare a oficialilor aleşi şi funcţionarilor din administraţia publică locală.In completare au fost introduse elemente relevante obţinute de IHS Romania srl, prin proiecte similare realizate pentru municipii de rang 1, Oradea, Bacău, Ploieşti, Bucureşti, anchetele publice organizate la Oradea şi Bacău (comisia de urbanism a municipului Oradea şi comisia de urbanism a judeţului Bacău), Braşov şi Ploieşti (întâlnirea profesională de lucru a Arhitecţilor Sefi de Municipii) şi de la instituţii care organizează programe de formare în domeniul studiului (Institutul Naţional de Administraţie, Institutul Fordoc Călăraşi).

Studiul va conţine elemente care oferă modele pentru formele de dezvoltare instituţională şi anume:

• Structura politică/administrativă
• Competenţele acestei structuri
• Instrumentele cu care această structură poate atinge obiectivele de amenajare a teritoriului metropolitan, de dezvoltare economică-socială, de protecţie şi de valorificare a peisajului construit şi natural.

• Principiul obligativitaţii integrării planului de dezvoltare a zonei metropolitane în planurile statutare elaborate la nivel naţional (PATN), judeţean (PATJ) şi local (PUG)
• Principiul planificării orientate către rezolvarea problemelor comunităţii metropolitane în contextul eficienţei, echităţii şi a implicării comunităţii în luarea deciziilor privind dezvoltarea viitoare a zonei metropolitane.

Obiectivul studiului

Intr-un cadru concurenţial, forţa de mobilizare a resurselor entităţilor administrative locale luate separat nu este suficientă. Planificarea şi coordonarea politicilor economice sociale şi de mediu, pe teritorii conţinând unităţi administrative diferite, solicită noi modele de management şi noi instrumente de planificare.

• Analiza costurilor şi beneficiilor proiectelor
• Control al planificării fizice a terenului, încurajând dezvoltarea funcţiunilor economice, evitarea inechităţilor sociale, dezvoltarea funcţiunilor productive, prevenirea efectelor negative sociale şi de mediu şi asigurarea siguranţei împotriva dezastrelor naturale.

Realizarea obiectivelor nr. 1 va conduce la obţinerea unui teritoriu zonal metropolitan competitiv din punct de vedere economic şi, implicit, la reducerea disparităţilor între principalii indicatori prevăzuţi prin legea 351, anexele nr. II şi nr. IV. Indeplinirea obiectivului nr. 2 conduce la coordonarea modului de avizare atât a planului de amenajare a teritoriului judeţean cât şi a planurilor de urbanism ale localităţilor din zona metropolitană.

Justificarea studiului

1. Justificare din condiţii existente în România

Municipiul Baia Mare se confruntă cu probleme de extra-teritorialitate a programelor proprii de dezvoltare în defavoarea sau în favoarea vecinătăţilor. Aspectele negative ale extra-teritorialităţii generează scăderii ale valorii terenului şi a condiţiilor de locuire, iar aspectele pozitive nu sunt capturate de bugetul local care generează aceste aspecte. Pe de altă parte zonele rurale periferice beneficiază de prezentul proces de suburbanizare a municipiului.

Rezolvarea acestor probleme solicită forme de management pentru teritorii care sunt sub jurisdicţia diverselor consilii locale, cu diverse interese şi priorităţi de dezvoltare. Legea 351/2001, prin planul de amenajarea a teritoriului zonal de tip metropolitan, deschide drumul parteneriatului public-public-privat pe programe strategice de dezvoltare a teritoriilor urbane şi/sau rurale. Legea 351 nu prevede însă forme de administrare a planului metropolitan, forme de monitorizare şi de control al dezvoltării zonale de tip metropolitan.

Consiliile locale luate separat pot realiza un plan de amenajare a teritoriului de tip zonal metropolitan, dar se confruntă ulterior cu probleme în faza de implementare a planului, legate de coordonarea problematicii teritoriale, economice şi de mediu, generate de interacţiunea fluxurilor economice atât în interiorul zonei metropolitane cât şi între aceasta şi economia naţională şi internaţională.

Cadrul legislativ existent din România oferă administraţiei publice locale posibillitatea realizării de asocieri şi parteneriate în scopul dezvoltării socio-economice, culturale, amenajării teritoriului şi de protecţie a mediului în condiţiile păstrării autonomiei administrative a partenerilor. Legislaţia se concentrează pe aspectele juridice ale colaborării şi mai puţin pe aspectele politice şi economice ale acesteia.

Modelul politic de conducere a zonei metropolitane Baia Mare poate interpreta, în condiţii proprii, conţinutul art. 146 al Tratatului de la Maastricht prin care este autorizată prezenţa directă a entităţilor regionale la nivelul luării deciziilor. Modelul politic trebuie să răspundă la întrebarea dacă entităţile administrative partenere, constituite într-o entitate fără reprezentativite democratică directă, pot fi în acelaşi timp părţi din asociere şi judecători ai propriilor decizii.

2. Justificare din evoluţia condiţiilor externe

Inceputul dezvoltării metropolitane în Europa (1960-1970) a demonstrat multiple forme de conducere care s-au concentrat în principal pe aspecte privind suburbanizarea, planificarea spaţială şi trafic. Decada anilor 80 a reprezentat un declin al guvernării metropolitane cauzat de motive politice, probleme de legitimitate, metode de conducere, etc, cu punct final abolirea autorităţilor metropolitane (vezi Olanda, Marea Britanie, Danemarca şi Spania).

Incepând cu anul 1990, politica UE25 este aceea de a întări nivelul regional, fără modificarea administraţiei naţionale, sau locale în scopul urmăririi principiilor parteneriatului, subsidiarităţii, descentralizării şi concentrării folosirii resurselor (1999, Perger). Conceptul modern al dezvoltării durabile pentru regiunile metropolitane derivă din „Agenda 21” de la Rio, şi din Agenda Habitat II de la Istanbul.

Prin reforma planificării fizice regionale şi a guvernării metropolitane, au fost promovate oraşele-regiuni şi noi forme de cooperare şi de atragere a investiţiilor multinaţionale, altele decât cele folosite în perioada Fordistă-Keynesiană. Renaşterea guvernării metropolitane este cauzată de orientarea, în concordanţă cu descentralizarea teritorială a ţării, către fome precum oraş-regiune (Olanda) GLA (Marea Britanie), cooperea inter-municipală (Franţa, Italia), comunităţi regionale (Germania) şi asociaţia municipalităţilor (Spania), (2002, van der Meer, van Hoek).

Dacă în prima formă de guvernare metropolitană atenţia era acordată modernizării administraţiei, organizării teritoriale şi eficienţei serviciilor, noua formă de guvernare metropolitană se concentrează pe priorităţi economice precum competitivitatea teritorială, atragerea de investiţii de capital în contextul geo-economic al integrării europene (Brenner, 2003).

Complexitatea procesului de globalizare determină administraţia locală la reconsiderarea avantajelor competitive în scopul stimulării investiţiilor private şi realizării unui cadru atractiv de locuire. Procesul de aderare a României la Uniunea Europeană în 2007 determină coordonarea politicilor economice, sociale, monetare şi de mediu cu ţările membre ale Uniunii proces cu impact asupra resurselor şi condiţiilor existente.

• Noi forme instituţionale care să realizeze pachete de programe/proiecte rezultate dintr-o planificare co-ordonată a politicilor publice
• De o creştere a capacităţii organizaţionale şi umane a structurilor existente şi propuse.

Programele INTERREG IIC, pentru ţările CADSES, generează în următorii ani zone de acţiune în domeniul dezvoltării procesului de planificare în parteneriat şi a strategiilor de dezvoltare integrate, dezvoltarea sistemelor urbane policentrice, dezvoltarea diversificată a sistemelor de trafic şi facilitarea accesului la infrastructură, abordarea atentă privind patrimoniul natural şi cultural şi asistenţă tehnică legată de aceste programe.

Metodologia studiului 

Faza 1: Elaboratorii studiului au conceput un plan sistematic de cercetare şi de revizuire a documentelor scrise în acest domeniu, în scopul creării unei bibliografii analitice formată din studii selective din practica ţărilor UE25, aplicabile pentru România (vezi bibliografie). IHS Romania srl a plecat de la ipoteza că indiferent de formula instituţională selectată, formele organizaţionale vor adopta un proces de realizarea a PATZ în scopul obţinerii unui teritoriu al dezvoltării durabile, competitiv şi fără disparităţi socio-economice.

Faza 2: Pe baza bibliografiei analitice naţionale şi internaţionale, elaboratorii vor propune modele de conducere a zonei metropolitane clasificate pe categorii de impact: instituţional, strategic şi tactic-operaţional.