Planul de amenajare al teritoriului zonal

Etapa 1: Diagnosticarea situaţiei existente şi a tendinţelor de dezvoltare

Diagnosticul (auditul) reprezintă un şir de activităţi direcţionate către identificarea stării localităţilor şi a relaţiilor dintre acestea, la nivelul sistemului urban, dintr-o perspectivă comparativă. Diagnosticul cuprinde informaţii privind factorii de atractivitate a zonei, competiţia regională, şi tendinţele de dezvoltare.

Prin diagnostic se identifică starea relaţiilor funcţionale din teritoriul metropolitan, aspectele majore din teritoriu, disfuncţionalităţi şi/sau disparităţile dintre localităţi, şansele de dezvoltare a zonei metropolitane, pentru a pregăti formularea strategiei de dezvoltare.

Pentru fiecare din capitolele de analiză metoda de lucru este următoarea:

1. Auditul stadiului de dezvoltare a zonei se realizează prin activităţi de culegere de date numerice, date privind cadrul instituţional care guvernează dezvoltarea zonei, date privind capacitatea financiară la nivelul zonei. Aceste activităţi pot avea ca surse de informare date statistice, date culese din rapoarte locale, date culese prin interviuri/chestionare sau prin organizări de ateliere de lucru cu factorii cheie implicaţi în dezvoltarea locală.

Viziunea dezvoltării reprezintă o formă împărtăşită a identităţii şi a valorilor comune, care răspunde la întrebarea: "Cum ar trebui să fie sau să devină sistemul urban Baia Mare?" Acest deziderat reprezintă ţeluri de dezvoltare ce cuprind aspecte spaţiale şi nespaţiale, calitative şi cantitative ale dezvoltării.

Scopul etapei este să ofere comunităţii sistemului urban un sens al dezvoltării pe baza căruia să poată fi formulate obiective strategice de dezvoltare. 

Formularea viziunii de dezvoltare este rezultatul unui proces participativ, care implică factorii de decizie, oamenii de afaceri şi populaţia din zona metropolitană, pentru stabilirea unui consens în ceea ce priveşte viitorul comunităţii respective. Acest proces se materializează într-un document ce conţine o formulare succintă, clară, distinctă a ceea ce comunitatea consideră relevant, important, credibil şi valoros pentru propria dezvoltare la nivelul sistemului urban.

Fiind un proces participativ, metoda de lucru cuprinde chestionare şi/sau interviuri, cu formularea unor întrebări legate de valorile şi viitorul comunităţii, dar şi organizare de mese rotunde/ateliere de lucru, pentru diverse grupuri de populaţie.

Rezultatul procesului se materializează printr-un document care conţine o precizare cantitativă, calitativă, spaţială sau aspaţială, care va fi elaborată în condiţiile aliniatului 5, fiind apoi aprobată de consiliile locale.

Etapa 2b: Strategie (obiective strategice)

Un obiectiv strategic reprezintă o expresie de valoare sub forma unei declaraţii privind anumite stări, condiţii, sau atribute existente şi care vor fi subiect de acţiuni viitoare în scopul modificării sau influenţării acestora. Obiectivele apelează la existenţa unor relaţii dorite sau recomandabile între mai multe variabile care acţionează în sistem. Aceste obiective vor fi detaliate, în etapele ulterioare de planificare, prin politici, programe şi proiecte.

Un obiectiv strategic trebuie să aparţină unui scenariu activ a cărui realizare să fie condiţionată de întreprinderea de acţiuni. In fazele ulterioare implementării planului, obiectivele vor deveni subiect de analiză de impact la nivel economic, nivel de cost, nivel social, nivel de mediu, nivel comunitate, în funcţie de complexitatea programului.

Acest proces participativ se materializează într-un document ce conţine într-o formulare concisă direcţiile sectoriale de dezvoltare încorporând aspecte socio-economice, utilităţi şi servicii publice, cultural-istorice, teritoriale, de mediu şi de resurse umane.Formularea unui obiectiv strategic de dezvoltare este rezultatul unui proces participativ coordonat de obicei de un grup de acţiune, cu reprezentanţi din zona metropolitană şi specialişti în planificare strategică.

Rezultatul procesului se materializează printr-un document care conţine o precizare cantitativă, calitativă, spaţială sau aspaţială, care va fi elaborată în condiţiile aliniatului 5, fiind apoi aprobată de consiliile locale.

Delimitarea zonei Sistemului Urban Baia Mare

• Faţă de reşedinţa judeţeană, municipiul Baia Mare, dezvoltat ca centru ce concentrează servicii şi activităţi complexe se dezvoltă, spre exterior, pe principalele căi de comunicaţie (rutieră şi feroviară), un ansamblu de relaţii cu localităţi din zona periurbană. Pe axa E-V, zona de influenţă a municipiului se poate extinde până la oraşele Baia Sprie şi Seini, iar pe direcţia N-S până la limita judeţului (C1).
• Cadrul natural este un factor important în apariţia şi dezvoltarea de relaţii între localităţi, precum şi de statornicire a unor structuri funcţionale perene în teritoriul periurban. SUBM se concentrează în principal pe Depresiunea Baia Mare care constituie prin configuraţia sa un spaţiu propice dezvoltării aşezărilor şi de conlucrare între acestea. Principalele bazine hidrografice ale acestei depresiuni structurează spaţiul periurban, cursurile de apă alcătuind liniile de accesibilitate maximă în teritoriu (C2).
• Un alt criteriu avut în vedere la delimitarea zonei periurbane este legat de accesul la resursele primare (naturale şi turistice). Zona depresiunii Baia Mare este bogată în resurse naturale (silvice, minerale, soluri) şi în atracţii turistice (forme de relief, floră, ape minerale, situri şi monumente). În acest sens zona delimitată a cuprins zona montană şi subcarpatică (Seini – Baia Sprie – Dumbrăviţa), precum şi zona de sud (Şomcuţa Mare şi Valea Someşului) (C3).
• Concentrarea patrimoniului construit ca într-un „spaţiu cultural” comun este un alt criteriu analizat şi delimitarea zonei SUBM. Considerat de unii specialişti ca important în ataşamentul individual şi colectiv la un teritoriu, spaţiul cultural însumează acele valori materiale şi spirituale care îl definesc. Prin intermediul acestuia el se identifică şi se diferenţiază în raport cu alte zone. (C4)
• Criteriile definite ale relaţiilor economice ce au loc în reţeaua de localităţi a zonei sunt cele mai importante în delimitarea zonei periurbane prin faptul că redau sistemul de forţe ce acţionează în aceasta. Într-un sistem urban se stabileşte o stare de echilibru în cadrul relaţiilor sale funcţionale, care apare când există o „corespondenţă cantitativă între capacitatea de producţie a zonei de influenţă şi potenţialul de consum l centrului” (I. Ianoş, 1987).Pe de-o parte a fost considerate activităţile industriale care utilizează resursele locale (agricole, silvice, minerale) şi serviciile economice (agricole şi industriale) precum şi concentrarea forţei de muncă în aceste activităţi.Pe de altă parte au fost identificate activităţile secundare şi terţiare apte să se extindă în teritoriul periurban prin relaţii de subcontractare.Mediul urban posedă cel mai mare potenţial al activităţilor secundare şi terţiare complexe cu posibilităţi de a se extinde în zona rurală (C5).
• Criteriul administrativ şi al cooperării zonale are la bază protocolul constituirii Sistemului Urban Baia Mare. Conform cu acest act componenţa SUBM este următoarea:

• Baia Sprie
• Cavnic
• Seini
• Şomcuţa Mare
• Tăuţii Măgherăuş

• Copalnic Mănăştur
• Dumbrăviţa
• Groşi
• Miresu Mare
• Recea
• Satulung
• Săcălăşeni
• Valea Chioarului
• Cicârlău